in Observator cultural

Basmul-roman de Michael Ende, destul de diferit de Poveste fara sfirsit, a fost apropiat de realismul magic, dar cred ca avem de-a face mai degraba cu un roman care vorbeste despre magia lucrurilor simple pe care le-am uitat: sa te joci, sa spui povesti, sa maninci piine cu unt si cu miere, sa fii acum si aici, inauntrul timpului tau. Este un basm despre lumea de azi in care economisim timp ca sa ne bucuram de el, iar efectul este exact invers: viata isi pierde savoarea si curgerea fireasca. Am spus un basm si nu o parabola, pentru ca Michael Ende stie cum sa creeze o poveste care nu are pretentia de a educa, dupa cum stie sa inventeze personaje care nu sint simple simboluri. Marginalitatea ca salvare de robia utilitara a timpului nu este o tema noua, dar Michael Ende o reia intr-un basm-roman scris simplu, alert, cu personaje credibile, dindu-i suspans si fantezie.