Ziua

Am inceput sa scriu fara sa-mi dau seama, probabil datorita in primul rind cititului. Sint scriitor de mic, cum s-ar spune. Pe la 8-9 ani mi-am petrecut vacanta de iarna inchis in casa si citind Cavalerii teutoni. M-au chinuit numele alea poloneze cu o multime de consoane. Erau imposibil de tinut minte si ma intorceam mereu cu paginile in urma. Dupa ce am terminat de citit cartea m-am gindit ce frumos e sa fii scriitor si sa inventezi lumi! Rulau atunci filme cu partizani sovietici si incepuse totodata si o relativa liberalizare a regimului comunist si se proiectau si western-uri, unele in reluare, altele noi. Am inceput sa scriu cu frenezie mici romane cu partizani si cu cowboy... Mai tirziu am inceput sa le si ilustrez. Dupa asta, un timp literatura a disparut. A aparut fotbalul, au aparut alte lucruri. Cind a revenit, prin liceu, s-a aratat sub forma poeziei si, cum era firesc, a poeziei de dragoste.