pe blog.carturesti.ro

Momo se ia in doze mari, dar pe indelete. Trebuie sa lasi copilul care ai fost sa-i reaminteasca adultului ce ai devenit cum voia, de fapt, sa traiasca. Pare o carte pentru copii, dar nu e doar atit. Celor mici le place din cu totul alte motive decit adultilor: jocurile si suspansul ar fi doar doua dintre ele. In noi, Momo trezeste in acelasi timp o minunata nostalgie si trista realizare ca, fara sa ne dam seama, ne grabim sa ne terminam viata.
(...) Dupa o viata de scrieri cu un succes enorm la public, Michael Ende se simtea in continuare trecut cu vederea de critica. In 1994, aproape de sfirsitul vietii, spunea cu amaraciune ca in salonul literar poti intra si dinspre inchisoare si dinspre balamuc si dinspre bordel, dar nu si din camera copilului – criticii nu te vor ierta niciodata pentru asta. Cartile lui sint, intr-adevar, catalogate drept literatura pentru copii, dar sint literatura de mare clasa. Surprind perfect si poetic inocenta copilariei, problemele ei si riscul amneziei prin maturizare.