in Luceafarul, nr. 8

Desi continutul denota un scriitor cu largi deschideri catre viata moderna, prezentata cu stridente chiar, structura volumului il deconspira a fi un adept al clasicului: un epilog, un prolog, intre ele fiind trei capitole mari, intitulate Regatul pierdut, Momente ciudate si Nemarginitul emotional, care sugereaza inclusiv prin titluri paradisul copilariei, virtejul vietii si incercarea de echilibru intre extreme, asadar pastrind ordinea fireasca, ordine cronologica in dezvaluirea evolutiei personajelor.
Pentru cititorul roman, acest roman este o surpriza, poate nu totdeauna privita cu intelegere, din cauza scenelor cu caracter libertin, exceselor care nu apar in literatura romana. Ceea ce ramine este dilema existentei, intre cele doua variante pe care le-am enuntat anterior.