in Arges, nr. 8

Andrei Oisteanu pleaca, in angajamentul sau, de mai departe, identificind forme si practici de utilizare a substantelor narcotice in perimetrul geografic getio-dacic, capabil a rezona perfect cu intelegerea efectelor acestora in intregul circuit cultural european, cu precadere in cel grec si latin, atit de apropiat fiintial noua. Abordarea se face pe caile obisnuite ale folclorului, etnologiei, istoriei, dar si mitologiei, nu mai putin a documentelor de literatura in sine, pe firul carora ascede metodic, descriptiv, traversind toate etapele istorice ale civilizatiilor, pina in prezent.
(…) Fara a fi o veritabila istorie literara, in intelesul consacrat al termenului, demersul analitic si descriptiv, practicat cu eleganta si subtilitate, face ca imaginea literaturii romane sa dobindeasca astfel incitante reflexe de obscuritate si mister, sporindu-i atractivitatea pe oricare dintre meridianele lumii.