in Catavencii

Avind in cap povestea vietii lui Paler, m-am oprit mai mult la parerile lui, de „batrin reactionar”, cum isi spunea, la comentariile pe care le facea despre cele mai diverse lucruri si la observatiile lui despre intimplarile zilnice. Batrinetea il contrariaza, isi aminteste amuzat ca si-o imagina cu totul altfel, si-l enerveaza ca a ajuns sa depinda de nenumaratele medicamente dintr-un sertar. De aceea nu tine un jurnal zilnic si, in momentele cind se plictiseste, face plimbari in timp sau calatoreste in carti, orice numai sa nu-si inventarieze neplacerile virstei. Octogenarul polemist nu se preda reumatismului, se gindeste la cite carti nu va apuca sa citeasca, isi aminteste de anii cind nu-i pasa ca timpul trece, socotind ca nu mai are mult timp inainte, totusi cind noteaza indemnul unei doamne, sa-si asume batrinetea si bolile, observa ca nu se simte pregatit pentru asta. Si cred ca asa a ramas pina in ultima zi.