in Bucurestiul cultural

Baiuteii, scris, la doua miini, de Filip si Matei Florian, nu e propriu-zis un roman, cum ni se promite pe pagina de garda; dar este o carte foarte in spiritul acestei generatii si al vremurilor nasoale traite de ea in deplina inocenta, la modul aproape feeric. Noutatea pe care o marcheaza, dincolo de accentul inevitabil personal al (relatarii) istorioarelor, este una stilistica. In timp ce majoritatea ego-prozatorilor din trend mizeaza pe limbajul brut si pe situatia „nuda” de viata, oferind decupaje ingrozitoare pentru cititorii mai pudibonzi, fratii Florian sint calofili. Textele altora par – si sint – descusute si rugoase; ale lor se prezinta indelung lucrate si vizibil rotunjite, intr-un fel de ceremonial rememorativ si confesiv cu demaraj greu.
O carte, pina la urma, incintatoare, cu doi baiutei inventivi si rizatori traversind-o, la pas, pina in titlul ei.