in Dilemateca, nr. 74

Presupun ca exista scriitori care se tem de faptul divers sau carora nu li se pare ca viata altora ar putea fi la fel de interesanta ca aceea a unui personaj imaginar. Dar generalizarile sint riscante. Efectul direct al acestei stari de lucruri este insa ca literatura noastra contemporana pare lipsita de forta si rigoarea impersonalitatii. Temele si subiectele ramin foarte personale. Scriem mult despre „eu”, ce simt, ce traiesc, ce iubesc, ce detest, intr-un fel de nombrilism in care exploram mereu aceleasi si aceleasi abisuri personale, pina la satietate, pastrind o distanta adesea ironica de „celalalt”, diferit de noi, altfel decit noi. Cred ca aceasta e o capcana periculoasa pentru un scriitor: sa rescrie, in formule stilistice variate, acelasi jurnal al vietii sale interioare.