In opinia mea, cartea de sertar cea mai importanta aparuta dupa 1989 este Jurnalul fericirii, a lui N. Steinhardt (...) Acest intelectual, cu o constitutie fizica fragila, dar cu o cultura, o putere spirituala si o moralitate rar intilnite, a avut revelatia prezentei lui Dumnezeu printre cei arestati in mod nejustificat si a primit taina botezului intru Christos in celula din inchisoarea Jilava, unde astepta procesul in care a fost condamnat la 12 ani de munca fortata. Credinta l-a ajutat sa-si mentina dreapta judecata, seninatatea, umorul, darul comunicarii si antenele pe care le avea pentru cele sapte arte. Cu alte cuvinte, tot ce-l putea face sa ramina el insusi si sa se simta liber si in inchisoare. Intelegerea superioara a Creatiei si simtul concretului au facut ca eroii din Jurnalul fericirii sa fie vii, iar scenele in care sint surprinsi sa devina revelatoare pentru drumul parcurs de autor impreuna cu ei in cautarea sensului pierdut. Prin aceasta carte unica am fi avut sansa de a intra in dialogul de idei purtat la nivel European.
