in Dilemateca, nr. 74

In aceasta reconstituire, Andrei Oisteanu este prudent, nu se hazardeaza, ramine in granitele ipotezelor fondate si ale probabilului. El se inscrie in linia studiilor comparatiste ale lui Mircea Eliade dedicate motivelor mitologice si creatiilor folclorice romanesti, in primul rind in vol. De la Zalmoxis la Gengis-Han. Oisteanu apreciaza ca mitologia romaneasca se prezinta ca o «fiinta compozita»: de-a lungul timpului, s-au adaugat straturi culturale diverse, influente externe, presiuni si transformari. El e mereu atent la ceea ce este ciudat, la prezenta unor motive mitice neobisnuite, de neinteles, aparent absurde.