in Dilemateca, nr. 74

Investigatia asupra utilizarilor narcoticelor in cultura traditionala este urmata in volum de studierea acestor practici in rindul elitelor intelectuale, a scriitorilor si artistilor romani. Asistam la un alt fel de istorie literara, patrundem intr-o zona secreta, ocultata de biografi si de istoriile literare clasice. Ni se prezinta cazuri de scriitori dependenti de opiu, morfina, eter, cocaina, hasis sau de „droguri usoare”, excitante: ceai, cafea, tutun, alcool. Detaliile biografice sunt completate de investigarea prezentei in textele literare a unor personaje care experimenteaza stari narcotice si opiomane, au adictii legate de utilizarea stupefiantelor. Aceasta lucrare este un demers exemplar de istorie culturala. Prin dinamismul si caracterul exhaustiv este o intreprindere deocamdata unica in spatiul istoriografiei romanesti. Ca si in celelalte scrieri ale sale, Andrei Oisteanu abordeaza tema fara complexe, nu este constrins de chingile si prejudecatile specialistului ingust. In toate cartile sale el refuza inchiderea intr-o disciplina, adopta cu o mare usurinta perspective interdisciplinare: mitologia, istoria religiilor, antropologia culturala, folcloristica, istoria literara, istoria artei, lingvistica, arheologia, medicina etc.