Observator cultural

Plurarh isi intoarce ochii de jur imprejurul marelui sanctuar apollinic si al templelor de peste tot, dar ce vede? Delasare si parasire: putina credinta sau necredinta. Nu-i mai vor (fiindca se descurca si singuri) oamenii pe zei, sau zeii nu le mai vorbesc, iar daca nici alte semne nu sint, inseamna ca nici ei (nu) mai sint? Eroii lui Homer dadeau mina cu zeii, se iubeau cu ei, ii puteau lovi si chiar umple de singe. (...) El (Plutarh) nu se teme de disparitia definitiva a creatiei oamenilor, atita timp cit semnele veghii divine se lasa (inca) vazute in lume. Este adevarat ca zeii nu mai calca printre oameni. Chiar si asa, ei nu ar putea fi niciodata smulsi din sufletul lor. Omul exista, deci zeul exista.