in Suspans, nr. 25

Inca de la inceput m-a atras la proza lui Alexandru Ecovoiu capacitatea de a crea situatii exceptionale, cu personaje exceptionale. Un excelent jongler al ideilor filosofice, un fin observator al societatii actuale, autorul reuseste sa imagineze povesti – nu rareori fantastice, grotesti, mistice etc. – care scot in evidenta racilele contemporaneitatii asa cum o caricatura mucalita reliefeaza defectele unei fizionomii. Nu avem insa nimic comic in proza lui Ecovoiu, ba dimpotriva. Autorul e un sobru prin excelenta, un spirit rece, teuton, o minte care, adoptind o premisa anume, nu are odihna pina ce nu-i epuizeaza toate ramificatiile posibile romanul lui Ecovoiu, citit in cheia potrivita, nu poate sa nu fascineze, sa nu trezeasca interesul lectorului ancorat in problemele actuale.