in Familia, nr. 5

Dan Coman a creat, in Parohia, o lume in miniatura, un puternic si convingator simbol al neputintei, al refuzului, al indaratniciei si, in definitiv, al orizonturilor nepermise. Armele cu care autorul pleaca la drum sint, si de aceasta data, neconventionale: pe de o parte o radiografie pura a satului atemporal, asezonata cu un realism feroce (camioanele suspecte, in urma carora se zaresc cadavre plutind in ape); pe de alta, un stil caustic, o critica amorala, un umor pe alocuri morbid, si o insatiabila nevoie de exorcizare colectiva. Nimic nu e nelalocul lui in acest meta-roman ciudat si socant, in acest prelung poem al ridicolului.