in Steaua, nr. 4

Andrei Oisteanu isi alcatuieste lucrarea nu doar ca pe o istorie restauratoare a unor obiceiuri „trecute cu vederea”, aplatizate, dar si ca pe un compendiu de citate si trimiteri relevante cu scopul de a pastra autenticitatea limbajului si terminologiei, considerindu-le factori esentiali in domeniul descrierii efectelor nacotice.
Trimiterile bibliografice si panopticul realmente impresionant de curiozitati din lumea pe jumatate sumbra, pe jumatate fascinanta a paradisurilor artificiale fac ca Narcotice in cultura romana sa revigoreze peisajul si abordarea studiilor tematice, demonstrind ca documentarea temeinica nu exclude carnatia fascinanta a unui text captivant (chiar) si in afara rigorilor non-fictionale.