in Bucurestiul cultural, nr. 112

In Simion liftnicul, ca si in Christina Domestica si Vinatorii de suflete, Petru Cimpoesu pune in joc o fantezie satirica debordanta, ce aminteste de opera lui Karel Čapek, cu care are, de altfel, in comun si convingerea ca, de vreme ce adevarul absolut nu exista, fiecare dintre personaje are dreptul la propria sa varianta asupra realitatii.
Savuros si dens, Cimpoesu exploreaza in Simion liftnicul universul pestrit al unui bloc de locuinte, in care, cu o infinitate de nuante psihologice, creioneaza o umanitate cu idealuri meschine, dar nu lipsita de un anume farmec. Este o lume desacralizata, care pare sa-si fi pierdut reperele si valorile, nesigura si vulnerabila si, tocmai de aceea, predispusa la autoamagire.