In esenta eu cred ca intreaga literatura este realista, ba chiar mai mult, ca este integral autobiografica. Desigur, asta se petrece daca lucram cu niste concepte mai extinse decit se obisnuieste curent. Prin urmare, daca in realitate nu introducem numai fapte si evenimente, ci si trairile noastre legate de ele – jocul inteligentei, cel al memoriei, produsele imaginatiei noastre, fantasmele, reveriile etc. Daca privim astfel lucrurile, daca realitatea e multidimensionala si daca eul meu reuneste tot ceea ce mi s-a intimplat sau imi amintesc, eventual eronat!, ca mi s-a intimplat, la care adaug si tot aparatul fantasmatic legat de ce mi s-a intimplat si ce-mi inchipui ca mi s-a intimplat sau o sa mi se intimple, e limpede ca sint un autor cit se poate de realist si in intregime autobiografic.