in Dilema veche, nr. 432

Volumul rezista prin doua povestiri autobiografice despre moarte, adica exact textele unde Liviu Antonesei nu se mai joaca de-a observatia si fictiunea, ci se implica indeaproape, ia scrisul la modul foarte personal, pleaca in cautarea unui sens sau il construieste folosindu-si deopotriva inteligenta si sentimentele. Cealalta proza foarte buna da si titlul cartii (…) Impreuna cu „Ziua in care a inceput sa moara tata” functioneaza ca un diptic al mortii si poate ca aici se afla, de fapt, simburele unui viitor roman.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri