(…) Melancolia lui Octavian Paler nu e una, asa-zicind, simpla si unilaterala, nu e doar melancolia paradisului pierdut care este copilaria sa pe Valea Secii sau a altor paradisuri mai mult ori mai putin pierdute, ci si una ce contine, dincolo de poezia ei amara, un sentiment al neimplinirii, al ratarii, iar asta se vede mai ales in Desertul pentru totdeauna. Este vorba, de fapt, de o alta problema care l-a obsedat pe Octavian Paler: problema esecului, a ratarii.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri