pe mihneamaruta.ro

Aflata la debut, Maria Duenas (...) a scris o carte liniara si cinematografica, la persoana intii, fara flash-back-uri sau interventii magice. N-a fortat metafore cind nu era cazul, n-a meditat de dragul profunzimii, n-a experimentat pentru a parea mai indrazneata. Si-a strunit personajele si pe sine insusi, dovedind autocontrol si chiar un soi de smerenie. A ramas simpla si sincera, in ton cu protagonista, chiar si atunci cind aceasta era obligata sa para sofisticata si versata.
Marele merit al acestui roman e ca poate fi citit, cu o placere curioasa, si de oameni fara pretentii, dar si de multi degustatori. E o carte care-si face datoria, una dintre acele opere care „pun carne” pe literatura unei tari pentru ca sint oneste si consistente.