in Observator cultural, nr. 625

Cartea Tatianei Niculescu Bran ofera (...) un foarte potrivit exemplu de echilibru intre miza etica si miza pe literaritate. Un exemplu de proza consistenta, percutanta, nepindita de primejdia divagatiilor mai mult ori mai putin functionale narativ. O proza despre umanitatea profunda, recognoscibila in traditionalista lume afara ca si in Occidentul dezinhibat, dincolo de distante culturale – mai degraba dramatice decit „exotice”.
Odata cu In Tara lui Dumnezeu, Tatiana Niculescu Bran se afirma ca un autor de prim ordin al prozei romanesti actuale – autor de la care ar fi de asteptat, (si) de acum inainte, consecventa, constanta, fidelitate fata de propriul scris.