in Catavencii

Pina si in ultimul lui roman, portughezul Saramago se cearta cu Dumnezeu. Face asta prin intermediul lui Cain, cel care si-a ucis fratele, fiindca Domnului ii placeau darurile lui Abel, nu ale lui. (...) Chibitat de Saramago de pe margine, Cain se leaga de Domnul – il acuza de lipsa de sensibilitate. Ce-I trebuia sa-l puna la incercare pe Avraam cind stia, oricum, cit Ii e de devotat? Satisfactii ieftine! Vede Cain ce s-a intimplat cu Sodoma si Gomora unde El ar fi putut sa ierte macar copiii, dar n-a facut-o.
(...) Iar acest roman de o stranie frumusete si de o rotunjime perfecta se incheie fiindca, remarca Saramago, nu mai e nimic de povestit.