Povestirile sint, toate, scrise acasa, insa sint cumva, unele dintre ele, smulse altor spatii pe unde m-am peregrinat si, altele, smulse unui continent vast pe care mereu il explorez si care mereu se mareste, ma refer la trecut, inclusiv la trecutul meu biografic. De multa vreme, am ajuns la concluzia ca toata literatura este realista, mai mult, autobiografica, desigur daca operam cu niste concepte mult mai extinse decit cele comune in ce priveste realitatea si biografia, adica daca includem acolo nu doar lucruri, fapte, evenimente „obiective”, ci si toata plaja de fantasme, produse ale imaginatiei, reconstructii mnezic-imaginare ale trecutului nostru si ale trecutului diverselor noastre contexte.