Williams reuseste sa imprime romanului propria lui atmosfera, independent de perioada in care se desfasoara, o atmosfera apasatoare, terifianta, data de stilul narativ al unui personaj in care nu poti avea incredere, care te induce in eroare prin permanentul sentiment de vinovatie care il domina, dar si prin permanenta susceptibilitate pe care o proiecteaza mereu asupra celor cu care interactioneaza. Altfel spus, un personaj si o atmosfera demne de un film de Hitchcock, prin omniprezentul suspans pe care-l degaja.
Pina la urma, pare sa spuna Williams, mintea umana este cel mai mare criminal al tuturor timpurilor, ne poate ucide visele, dorintele, aspiratiile, strangula simtul realitatii, arunca in abisul tuturor spaimelor, temerilor si incertitudinilor. Si pe acest criminal, nimeni, oricit s-ar stradui, nu poate sa-l prinda.