in Hyperion

Eu nu disting in mod esential intre literatura, care este o forma de experienta totusi, si alte tipuri de experienta. Asta vine dintr-un fel de conceptie a mea, mai generala, conform careia nu exista distinctii esentiale intre diferitele dimensiuni ale realitatii – fizica, simbolica si virtual. Asta, la limita, m-a condus la concluzia ca literatura este intotdeauna realista, mai mult este mereu autobiografica. Desigur, sub conditia sa operam cu un concept al realitatii neclasic, sa intelegem ca visele noastre, amintirile, fantasmele noastre etc. au acelasi statut ontologic cu obiectele si evenimentele. De altfel, pentru ceea ce se numeste creatie si creativitate in general, ma stradui de niste decenii sa conturez un fel de concept al „memoriei imaginare”.