in Observator cultural, nr. 620

Da, cartea poate fi socotita initiatica. Poate fi socotita si cronica ultimilor o suta de ani din Ardealul de Nord. Poate fi socotita si istoria unui conflict de familie, pur si simplu – este intotdeauna interesant sa vezi din ce punct al caii ferate incepe sa deraieze un tren. Sau un cuplu. Care-i pietricica, piedica, punctul de cotitura de la care, vorba dumneavoastra, incepe initierea – in dezastru. In uritul de a fi.
Uritul – un cuvint precis, care prinde o stare sufleteasca precisa: de spaima adinca si fara obiect, fara o cauza anume, de spaima adinca a tuturor celulelor... cuvintul descrie inima ce se chirceste in fata haului vietii, ce poate aduce orice, si-n fata beznelor mortii. In literatura filozofica, se vorbeste despre angoasa. In satul meu, in Jucu, se vorbeste despre urit. Taranii stiu totul despre viata si soarta, si-o parte din aceasta stiinta a lor, aceea despre pustietatea fara de margini a inimii infricosate, este prinsa in cuvintul urit.