pe constantinpistea.wordpress.com

Fowles a zis ca nu exista o „interpretare” corecta a romanului – „Sensul lui se regaseste in reactia pe care o provoaca fiecarui cititor si, in ceea ce ma priveste, nu exista nicio reactie corecta data”. Pentru ca titlul provizoriu al cartii a fost Jocul de-a Dumnezeu, am vazut in romanul acesta al lui Fowles, prea lung fata de ce vrea sa transmita, disputa dintre libertate si divinitate.
Libertatea nu poate fi absoluta si asta mi se pare ca incearca sa-i demonstreze Conchis lui Urfe implicindu-l in meta-teatrul lui. Mi s-a parut ca Urfe era privit ca o insula care nu se scufundase pentru ca si-a pastrat puterea deciziei, chiar daca aceasta putere implica libertatea de a spune pas relatiilor sau de a pleca in celalalt capat al continentului pentru un loc de munca. (…) Femeile mi s-au parut misterioase, intangibile, manipulatoare. Barbatii, un fel de copii-mari, marcati de amprenta trecutului.