in Contrafort, nr. 1-2

(…) Uneori, pe parcursul lecturii, conventia fictiunii slabeste, indeosebi in ultimele pagini, dar si in paginile de inceput, cu un aer cam documentar, cu detalii concrete despre ritual, canoane, cimitir, pozitionari ale mormintelor rudelor etc., si ai impresia ca, drept „bonus” pentru deliciile de lectura furnizate de multe fragmente din text, iei parte la o pomenire a celor care alcatuiesc „harta mortilor” cartografiata aici.
Si constati, fara sa vrei, ca „noi, cititorul”, vom ramine restantieri iremediabili la capitolul „memoria parintilor nostri”, caci nu avem, asemeni naratoarei Tabita, curajul, indemnarea si incrincenarea de a le compensa nefericirea prin cite un roman admirabil scris, impartind cu altii obligatiile memoriei noastre.