Cred ca putem vorbi de doua mari obsesii in proza lui Philip Roth: erosul, indeosebi masculin, vazut mai mereu ca libido, impuls sexual, dorinta, pofta si thanatos-ul sau, mai exact, felul in care ajungem sa ne confruntam cu el, preludiul actului de a muri, vazut ca o umilinta teribila si inevitabila, un fel de razbunare a vietii pentru faptul de a o fi trait. M-am maritat cu un comunist are de-a face, aproape in exclusivitate, cu a doua obsesie, cea care sta si la baza Pastoralei americane, publicata un an mai devreme, dar, pina la un punct, si a romanului Nemesis, cel mai recent al scriitorului.