pe istodor.ro

Dincolo de sarcasme si ironii absolut inevitabile, cartea este o declaratie de dragoste fata de colegii mei de breasla. Ei, da, ii iubesc! Sigur, nu pe toti… Am vrut insa sa spun citeva lucruri: ca jurnalismul nu inseamna numai talk-show-uri isterice, ca exista totusi ziaristi excelenti, ca nu sintem toti vinduti si ca marea majoritate a jurnalistilor traiesc de azi pe miine.
O parte din presa (nu toata) a murit, si de acolo inainte a inceput fictiunea, in momentul in care a devenit mult mai important „ce-mi iese de aici?” decit „ce-as putea sa spun interesant?”. Pentru unii a fost din prima clipa, pentru altii in timp, dar mai sint si incapatinati, carora nu le e indiferent cum traiesc – asta ar fi o ipocrizie – dar nici nu sint dispusi sa faca orice pentru bani.