In Aftonbladet

Desi nu cuprinde elemente de fictiune, Intoarcerea huliganului este un roman in adevaratul sens al cuvintului. Telul lui Manea nu este neaparat acela de a reda amintiri si intimplari, ci de a gasi o forma si un limbaj care sa cuprinda complexitatea experientelor pe care le poarta in spate: un inceput de copilarie traumatic, in lagarul de deportare, tineretea falsificata de aderarea la cravata rosie de pionier si de tradarea unor prieteni deveniti inamici ai partidului, viata adulta traita intr-o societate si o limba din ce in ce mai corupte, urmata de incercarea de a renaste intr-o noua tara. In cele din urma, toate acestea ii sint rearuncate in fata atunci cind revine in patrie. „Complex” este un cuvint prea palid pentru a descrie materialul de viata pe care Manea incearca sa-l transforme in roman. (...) Cu anii, Manea a primit diverse distinctii si onoruri ca scriitor; si totusi, continuam sa percepem la el acea suferinta si acel gol pe care Daniel Libeskind l-a exprimat atit de genial in incaperea exilului de la Muzeul Iudaismului din Berlin.