pe LibrisBlog

Romanul Martei Petreu este interesant si cuceritor din multe puncte de vedere. In primul rind desfasoara o drama originala in miezul ruralitatii romanesti postbelice. Departe de bucolicele peisaje morometiene sau rebreaniene, Marta Petreu ne introduce intr-un peisaj apocaliptic, si la propriu: „nu exista peisaj mai trist in Cimpia Transilvaniei din toamna pina in primavara”, dar si la figurat: casnicia dintre Mica si Agustin. De asemenea, drama romanului pare sa se consume aproape integral independent de marile schimbari prin care trece satul romanesc – Mica si Agustin nu au nevoie de tragedii istorice pentru a-si purta mai departe razboiul religios si amoros pe Cimpia Armaghedonului domestica, din propria gospodarie. Elementele antrenate in consumarea acestei drame sint originale: diferentele religioase (…), dificultatile de comunicare, relatiile deficiente dintre parinti si copii, cu temeiuri inedite (asumarea unei vinovatii pentru propria existenta) etc.
Romanul Martei Petreu este deosebit pentru ca ofera o poveste, o protagonista si o drama cu totul deosebite pentru lumea rurala: povestea unei nefericiri exemplare, in care orgoliile si alegerile gresite dau nastere unei suferinte care epuizeaza chiar si resursele mostenitorilor in ceea ce priveste posibilitatile de regenerare familiala.