in Romania literara, nr. 7

Obiect intii al adulatiei, apoi al scepticismului cu accente morale, Mircea Eliade trebuie inteles, pe cit se poate, exact. Fara a i se inventa scuze si fara a fi acuzat din principiu de culpe de care nu e decit partial responsabil. Vizavi de el, situatia cercetatorului nu e deloc comoda. Marta Petreu reuseste. E franca si e cinstita. Mentine exemplar linia echilibrului. Am citit si recitit eseul acesta cu atentie. N-am gasit, oricit m-am straduit, nici un derapaj. Culmea e ca, avind toate dovezile in fata, primul impuls a fost sa le dispun, eu insumi, intr-un scenariu (macar relativ) incriminator. Fiindca, luate in sine, inspre asta converg.
Numai ca aici, in De la Junimea la Noica, nu despre lucruri luate in sine e vorba. Ci despre constructii logice nuantate. Despre demonstratii. Inclusiv despre o demonstratie de forta.