in Romania literara, nr. 7

Profesorul timisorean se concentreaza pe partea finala a unei activitati prodigioase a unui savant poliglot, minat de o neostoita curiozitate, globe-trotter, ca un veritabil spectateur engagé – cum este calificat –, unul dintre cei mai preocupati sa evite poncifele si sa numeasca adevarurile incomode. Altfel spus, citim cu sufletul la gura interpretari si marturii in legatura cu unul dintre cei mai mari dusmani ai ipocriziei comentariului politic din ultimele decade, pentru ca e greu sa identifici un specialist mai permeabil la detalii, instalat, totusi, in categoria departelui, cum e Tony Judt.
Ultimul Judt este, in viziunea empatizanta si critica a lui Mircea Mihaies, o carte de mare interes pentru estici, in general, si pentru orice fiinta sensibila la notiunea de viitor, in special.