in Dilemateca

Barbatii din fictiunile lui Vladimir Nabokov au adesea trasaturi antipatice ori de-a dreptul respingatoare. Dar Timofei Pnin nu se numara printre ei. Imigrantul rus pierdut pe coridoarele Colegiului Waindell se exprima acidulat in engleza si cauta compulsiv camere de inchiriat, sperind ca va gasi un loc unde lectura si somnul, si asa zgircit, nu-i vor fi tulburate. Pnin nu se pricepe la politica. In schimb, are o umbra indaratul inimii. Culoarea ei constituie surpriza acestei povesti, poate cel mai tandru basm scris de Nabokov, tradus admirabil de Mona Antohi. Intreaga mitologie nabokoviana functioneaza aici asemenea vechilor ceasornice diamantine Cartier: percepi miscarea limbilor, nu si mecanismul, intrucit te coplesesc simetriile, buchetul detaliilor, cromatica fantastica, ciclonul istoric si pastisele.