pe bookaholic.ro

…Vonnegut isi exprima liber si direct, neingradit de nici o pretentie literara sau vreun joc subtil al ideilor, toate nemultumirile lui apropo de America. O lamentatie de trei sute si ceva de pagini, in care toate personajele, situatiile si decorurile sint construite cu un unic scop: sa ne arate mizeria in care se scalda o natiune despre care multa lume crede ca e tarimul fagaduintei.
Vag, spre final, Vonnegut da totusi dovada si de optimism – peste toate relele lumii planeaza constiinta umana si liberul arbitru, ca o posibila salvare, ca singurul lucru care ne diferentiaza de robotii care il innebunesc in final pe Dwayne Hoover. Asta mi s-a parut cea mai frumoasa problematizare din roman…