Descopar fascinat, la prima lectura, dar mai ales la recitire, ca natura nu asigura numai cadrul unde se desfasoara acele confruntari inevitabile, singeroase. McCarthy nu evoca peisaje. Peste suprafete de necuprins cu mintea, oamenii lasa urme trecatoare, ca praful de creta. Rumoarea vintului, urletul coiotilor, grindina si pinda soimilor constituie formele menite sa articuleze intentiile si reflexele personajelor ce-si tin mereu privirea atintita spre obstacolul imposibil de cucerit: linia orizontului.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri