in Dilemateca

Litera din scrisoarea misterioasa e un text entre chien et loup (adica intre nuvela si roman), un mediu metraj in care fiecare situatie de-abia aparuta in ecuatie e rasturnata imediat de o alta, care e rasturnata la rindul ei, si asa mai departe. Nimic nu e definitiv, nici un personaj nu sta la locul lui, ba chiar dimpotriva: se zboara de pe un continent pe altul, din vis in realitate, din prezent in trecut, dintr-un creier in altul, iar granitele imaginatiei sint la fel de ineficiente ca niste patine cu rotile pe-un lac inghetat. Si nimic nu e inghetat in novella lui Leo, Lisabona si Buenos Aires-ul sint aproape tropicale, iar geografiile lor sint nisipuri miscatoare in care te poti orienta doar daca ai un baston magnetic ca al lui Borges sau o minte brici ca a lui Pessoa. De fapt, Litera din scrisoarea misterioasa e un text despre placere. Placerea de a imagina, de a colectiona inventii care mai de care mai sarite de pe fix, placerea de-a scrie si, ca o consecinta a celor de mai sus, placerea de a citi. Daca ar trebui sa ma mut intr-o carte aparuta in 2011 in Romania, as alege Litera din scrisoarea misterioasa, aceasta comoara de hedonism literar, de citit pe nerasuflate, ca si cum ai vedea un film bun de tot si-ai uita sa te-atingi de popcorn. Are 242 de pagini, dar e plina pina la refuz de un picaresc sci-fi si magic care se termina mai repede decit ai vrea.