in Revista 22, nr. 1137

Uitindu-ma in urma, imi dau seama ca ma atrag subiectele tabu. Dupa ce am dezgropat un domeniu in care nu s-a umblat, cum este cel cu imaginea evreului si cu stereotipiile interetnice si interconfesionale, am trecut la o tema la fel de complicata, cea a narcoticelor in cultura romana. Este o carte care a declansat la fel de multe dezbateri ca si cea privind imaginea evreului. Am fost constient de riscurile publicarii unei astfel de carti. Pe de o parte, ma ingrijora faptul ca volumul risca sa aiba un succes facil. Tema putea sa basculeze de la tabuizare la tabloidizare. Pe de alta parte, riscam ca istoricii si criticii literari sa ma acuze de «denigrarea» unor mari personalitati ale culturii romane. Cum nu s-a intimplat nici una, nici alta, am tras concluzia ca, intr-o oarecare masura, societatea romaneasca s-a maturizat. A depasit bolile copilariei democratiei.