in Suplimentul de cultura, nr. 335

Sa faci critica literara si sa faci publicistica sint, in opinia mea, doua lucruri complet diferite. Sa mai faci si proza, nu mai vorbesc... Criticul se aplica pe un material „strain”, pe un obiect literar si, totodata, pe sistemul in care acesta se cuprinde. De aceea, una dintre calitatile indispensabile actului critic este obiectivitatea. El trebuie sa inregistreze relieful care i se ofera de la un an editorial la altul si sa-l reconstruiasca intr-un canon din care sa rezulte care sint virfurile unei epoci literare – si de ce. Criticul, asadar, analizeaza, analizeaza, analizeaza si explica, explica, explica. La final de etapa, se asteapta de la el si o sinteza. Publicul si scriitorii insisi vor insa de la el analiza si verdictul, in „timpul real” al receptarii de prima instanta.
Nu cred ca am pierdut ceva din datele meseriei mele prin Cinematograful gol. Voi fi in continuare critic si istoric literar, decenii de-acum incolo. D.v.t.