Archaeus. Studies in the History of Religions, vol. XV, fasc. 3

Este o carte uluitoare. Eruditia si enciclopedismul care caracterizeaza Narcotice in cultura romana nu isi au corespondent in nici un alt text scris, publicat sau chiar tradus in limba romana in ultimul secol. Volumul acopera intr-adevar tot sau aproape tot ce este notabil, din domenii foarte diferite, de la narcoticele si halucinogenele folosite de geto-daci, inclusiv o noua interpretare a referintelor lui Herodot si Strabon la spatiul carpato-dunarean, la cultele lui Zalmoxis si Dyonisos din Dacia, lansind noi perspective asupra religiozitatii populare medievale si de la inceputul modernitatii si incheind prima parte cu utilizarile religioase si magice/rituale ale narcoticelor, „prajitura mortilor” si cu folosirea mai urbana a unor droguri uneori importate. Mai mult, personajele, substantele si circumstantele analizate in partea a doua, «Narcotice si halucinogene in cultura romana moderna», sint uneori strins legate de utilizarea religioasa, magica sau rituala a narcoticelor. Partea a doua este dedicata in special si pe larg istoriei culturii si literaturii.