- Elena STEFAN
- Dosar de presă
- 0 likes
- 125 views
In stilul marcat de lejeritate cu care ne-a obisnuit Lodge, H.G. Wells devine, progresiv, intruchiparea unui lung sir de de neputinte – aceea de a duce o viata libera, acceptata social, intre o casnicie linistita si relatiile din afara ei, de a-si pune in aplicare idealurile socialiste prin intermediul unei organizatii, si, intr-un final, de a imbunatati lumea dupa propria-i versiune utopica.
Iar, asa cum Lodge il portretizeaza la final, in fotoliul sau, vorbind singur si pierdut intre frinturi de trecut – poate din cauza inepuizabilei energii care i-a alimentat existenta, aproape ca inghiti cu greu si-ti imaginezi, sau iti doresti, ca in cazul lui Wells, cursul vietii sa fi fost altul decit cel obisnuit, iar el sa nu imbatrineasca niciodata.