in Suplimentul de cultura, nr. 332

Kant si ornitorincul vine la douazeci de ani dupa aparitia Tratatului de semiotica generala, nascuta fiind din sentimentul de a nu fi onorat niste polite semnate odata cu publicarea Tratatului, dupa marturisirile autorului. Pe de alta parte, volumul de fata are rolul de a intregi si corecta Tratatul de semiotica prin expunerea unor idei si chiar solutii recente la probleme pe care Tratatul din 1974 le-a lasat in suspensie: problema referintei, a iconismului, a adevarului, a perceptiei si a „pragului inferior” al semioticii. Lectura este una placuta si pentru ca disputele teoretice din Kant si ornitorincul sint intretesute cu fel de fel de povesti. […] Simtul comun este tema principala a cartii. Pornind de la interogatiile asupra felului in care oamenii percep si numesc pisici, soareci, ciini sau elefanti, Umberto Eco incearca sa demonstreze cum functioneaza simtul comun, imaginindu-si bineinteles intimplari in care lumea se comporta potrivit simtului comun. Ajunge la o concluzie deosebit de importanta, aceea ca „normalitatea este surprinzatoare ca naratie”.