in Catavencii

Daca, de fapt, nu Flaubert se strecoara in pielea doamnei Bovary, ci o obliga pe ea sa intre in pielea lui? Provinciala asta naiva, amintiti-va, are o imaginatie atit de puternica si de bogata, incit se lasa sedusa de lumea ei interioara. Si incearca sa-i gaseasca echivalent in lumea reala.
Ghinionul ei e tocmai acest dar care o face sa metamorfozeze, in mintea ei, doi barbati mediocri carora le atribuie sentimente de care nici unul nu e in stare. Puterea ei de a transfigura realitatea se manifesta pe un material uman din care n-are ce scoate. E ca si cum un scriitor ar incerca sa metamorfozeze o lume populata de mediocritati si de caraghiosi intr-una a inteligentelor scapatoare si a personajelor de mare calibru, si care sa mai para si verosimila. Doamna Bovary e un Flaubert pe care lumea in care traieste il nefericeste, fiindca, oricit ar incerca s-o transfigureze, n-o poate altfel decit e.