pe bookaholic.ro

Matei Brunul este frumos si apasator. Si mai e si perfect inchegat. Il citesti, te inhata cu totul si odata ce ai iesit din transa lui (pentru ca este o transa acolo), pur si simplu vrei sa stai deoparte. Asa cum cred ca se intimpla cu orice spectacol despre care spui ca te-a cutremurat cumva: dai apoi fuga in strada, bei doua beri in loc de una, vorbesti mai zgomotos decit ti-ai propus, pentru ca vrei ca adevarul ala dureros sa nu te urmareasca. Si-l sperii, il alungi acoperindu-l cu altceva.
Pe masura ce citesti senzatia de insinuare a povestii in capul tau se adinceste cu totul: nu te ridici pentru ca vrei sa vezi pina unde merge.
[…] Pe Bruno e greu sa-l uiti si cel mai infricosator, cred, e sa te gindesti cit din tine se intimpla sa fie Bruno intr-o viata, desi poate nu ar trebui deloc sa te intrebi asta.