Cartea lui Dan Lungu nu e decit o oglinda pe care tot ne chinuim sa o spargem, dar nu reusim. Principiile de viata ale femeii care calca pe tezic, din obisnuinta, ne ingroasa sentimentul zadarniciei. Sociologul, altfel decit noi, stie ca radacina raului nu se scoate cu telefoane din Canada sau mesajele amagitoare ale liberalismului care nu da nimic. „E usor sa fii optimist cind traiesti in Canada, in Franta sau America… Mai greu e sa fii aici si sa o traiesti… Sa vezi atunci optimism! Ce bigudiuri.” Instrumentul de pus parul pe moate e ironia caustica a autorului care nu se imbata cu aparentele unui ca¬pitalism proclamat. Vede limpede si asta nu ne convine. Ii ramin dator autorului cu o reverenta: ca socio¬log, a stiut mai bine decit mine ca morbul adaptarii e mai puternic decit visele noastre de schimbare.
