Adevarul literar si artistic

In romanul Norei Iuga decoperi trupul unui poem (ca miezul unui simbure tare de piersica), in care, de data aceasta, nu mai functioneaza acel laconism, acea taiere in carnea lui. Imbracind hainele confesiunii, ale unui monolog, intimplarea esentiala din mijlocul acestui roman imi pare desenarea in detaliu a tuturor ramificatiilor nervoase, pina la cele mai dificile de discernut, fara nici un fel de autocenzura, atingerea celor mai fine nervuri ale unui gind sau ale unei stari. As prefera sa numesc aceasta carte a Norei Iuga text, pur si simplu, un text al dorintei care are ceva usor narcisiac “ ca intr-un joc de oglinzi; in rasuciri incete, ca dupa o muzica bizantina, Anna se priveste pe ea, sau mai bine zis, isi priveste dorinta in celalalt, incercind sa creeze in acelasi timp o punte a senzualitatii intre ei prin magia cuvintelor.