Cuceritoare e maniera in care LDT ilustreaza forta constructoare a povestii, posibilitatea naratiunii de a crea lumi, de a salva oameni (inca de la Seherezada incoace), practicind-o impecabil. Istoria lui Matei Brunul, marionetistul candid pe care istoria mare il absoarbe in virtejul ei, transformindu-l la rindu-i in marioneta, e imaginata cu inteligenta literara, cu o stiinta a dozajului care te tine prins pina la ultima pagina. Romanul acesta e si foarte teatral, se etaleaza secventa cu secventa, nu liniar, ci prin reveniri, intr-o urzeala incrucisata, perfect logica, in care crescendoul e strunit de autor cu mina ferma. […]
Romanul lui LDT e adecvat: conjuga fluiditatea, curgerea asezata, cu lirismul tragic, mocnit. Iar in stratul secund, dai de un comic virat spre ironic; e registrul in care sint portretizate falsitatea comunismului, entuziasmul contrafacut, in care sint prezentate cele doua tipuri de adevaruri ale lui Bojin ori e facuta descrierea istorica a Iasului. Umorul lui Teodorovici e rafinat, amar, profund, condimentind epicul, subliniind complexitatea realitatii fictionale descrise.
