in Romania libera

Scriu in limba in care se intimpla sa gindesc in momentul respectiv. Destul de multe pasaje din Imigrantii s-au nascut in engleza si-apoi le-am tradus. Jocul asta – pe doua fronturi – e extrem de util atunci cind trebuie sa ma indepartez de-o idee si s-o consider la rece. De obicei ii schimb ambalajul verbal – o traduc adica, asa incit sa nu mai fiu tentata sa reactionez la forma, ci la mesaj.
(Dintre personajele cartii) cel mai mult ma irita Maria. E artificiala, obsedata de sine, o razgiiata si-o artista de mina a doua cu un orgoliu de geniu. Cel mai aproape imi e Razvan, poate si pentru ca la capitolul lui am lucrat cel mai mult (cercetarea mi-a luat aproape doi ani), dar si fiindca, intr-un fel, mesajul lui e nosce altrum in loc de perenul noscete ipsum - un deziderat de caracter la care am aspirat dintotdeauna, cu mai mult sau mai putin succes. Genul lui de abordare a problemei – o combinatie de implicare simpatetica si calcul rational, de asemenea, in clipele mele cele mai bune – imi e familiar. Politica de stinga, avind ca axe situationismul din anii 50 - 60, Conventia Drepturilor Omului si ecologismul anilor 2000 – iarasi ne tin de aceeasi parte a baricadei. E foarte interesant cum reactioneaza diferiti lectori la cele cinci povesti. Mamei i-a placut Gruia cel mai tare. Metafora pentru suflet. Eram convinsa.