in Observator cultural

Prin Matei Brunul, Lucian Dan Teodorovici face un salt important, riscind destul de mult. Foarte putini scriitori sint dispusi sa se distanteze de formula care i-a consacrat pentru a se putea, practic, reinventa. Teodorovici a renuntat la comic, arma lui verificata si eficienta. A tras oblonul peste lumea pe care o cunostea in mod direct, a trecut de la autofictiune si automistificare la o fictiune bazata pe reconstructia unei realitati deja indepartate. Anii ’50. Originalitatea abordarii sale rezida intr-o calibrare atipica a vocii narative care exclude orice incrincenare expozitiva.
Nu am nici o indoiala, Matei Brunul este cea mai buna carte a lui Lucian Dan Teodorovici. Tematica ei extrem de dificila si de pretentioasa l-a obligat pe scriitor sa se reinventeze, sa evolueze, sa se ridice la complexitatea si temperatura lumii pe care a incercat cu succes sa o restituie.